Era sânge pe podiumul din Sala Consiliului, sânge pe scări, sânge pe pereți și pe podea și pe bucățile rupte din Sabia Mortală. Mai târziu, Emma își va aminti de toate acestea ca de un soi de ceață roșie. În minte îi revenea mereu un fragment dintr-o poezie, ceva legat de cum nu îți poți imagina cât sânge au în ei oamenii.
Se spune că șocul te amorțește în fața unei mari lovituri, dar Emma nu se simțea deloc amorțită. Vedea și auzea totul foarte bine: Sala Consiliului plină de gardieni. Țipetele. Încercase să ajungă până la Julian. Gardienii se aliniaseră în fața ei ca un zid. Auzea și alte strigăte: „Emma Carstairs a sfărâmat Sabia Mortală! A distrus un Instrument Mortal! Arestați-o!”
Nu-i păsa ce voiau să-i facă; trebuia să ajungă la Julian. Era tot pe podea, cu Livvy la piept, rezistând în fața tuturor eforturilor pe care le făceau gardienii să-i ia trupul mort din brațe.
– Lăsați-mă să trec, a spus ea. Este parabatai-ul meu, lăsați-mă să trec!
– Dă-mi sabia!
Era vocea Consulului.
– Dă-mi Cortana, Emma, și poți să te duci să-l ajuți pe Julian.
Ea a icnit și a simțit gust de sânge în gură. Acum pe podium era Alec, îngenuncheat lângă cadavrul tatălui său. Toată sala era plină de lume care se mișca în grabă; printre ei, Emma l-a zărit pe Mark, care ieșea cu Ty pe brațe, inconștient, îmbrâncindu-i pe nefilimii întâlniți pe drum. Arăta mai sumbru decât îl văzuse vreodată. Kit era cu el; unde era Dru? Acolo – singură, pe podea; nu, era Diana cu ea, o ținea în brațe, plângând, și dincolo era Helen, care se lupta să ajungă pe podium.
Emma a făcut un pas în spate și a fost gata să cadă. Podeaua de lemn era alunecoasă din cauza sângelui. Consulul Jia Penhallow era tot în fața ei, cu mâna ei subțire întinsă spre Cortana. Cortana. Sabia făcea parte din familia Emmei, făcea parte din memoria ei dintotdeauna. Își amintea și acum cum Julian i-o pusese în brațe după ce părinții ei muriseră, își amintea cum ținuse sabia în brațe ca pe un copil, fără să conștientizeze tăietura adâncă pe care lama i-o făcea pe braț.
Jia îi cerea să îi dea o parte din ea.
Dar Julian era acolo, singur, copleșit de durere, scăldat în sânge. Iar el făcea parte din ea mai mult decât Cortana. Emma a predat sabia; când a simțit că îi este luată din mână, tot corpul i s-a încordat. I s-a părut că sabia țipă când e despărțită de ea.
– Du-te! a spus Jia.
Emma auzea și alte voci, inclusiv vocea lui Horace Dearborn, care striga să fie oprită, să plătească pentru distrugerea Sabiei Mortale și pentru dispariția lui Annabel Blackthorn. Jia țipa la gardieni, le spunea să-i scoată pe toți din sală: era vremea durerii, nu vremea răzbunării – Annabel va fi găsită – pleacă demn, Horace, altfel vei fi escortat afară, nu e momentul acum – Aline le ajuta pe Dru și pe Diana să se ridice, le ajuta să iasă afară din sală…
Emma a căzut în genunchi lângă Julian. Mirosul metalic de sânge era peste tot. Livvy era un trup mototolit în brațele lui, cu pielea alb-albăstruie. Acum nu îi mai spunea să se întoarcă, ci o legăna ca pe un copil, cu bărbia lipită de creștetul ei.
– Jules, a șoptit Emma, dar cuvântul a sunat nepotrivit din gura ei: era numele pe care îl folosea când erau copii, iar el era acum adult, era un părinte îndurerat.
Livvy nu fusese numai sora lui. Ani de zile o crescuse ca pe fiica lui.
– Julian. I-a atins obrazul rece, apoi a atins obrazul lui Livvy, și mai rece. Julian, iubirea mea, te rog, lasă-mă să te ajut…
El a ridicat încet capul. Arăta de parcă cineva aruncase peste el o găleată plină cu sânge. Sângele îi acoperea pieptul și gâtul și îi stropise bărbia și obrajii.
– Emma.
Vocea lui abia dacă era o șoaptă.
– Am desenat atâtea iratze…
Dar Livvy era deja moartă când se prăbușise pe podiumul de lemn. Înainte ca Julian s-o ia în brațe. Nicio rună, nicio iratze n-ar mai fi putut s-o ajute.
– Jules!
Helen reușise, în sfârșit, să-și facă loc printre gardieni; s-a aruncat și ea la pământ, lângă Emma și Julian, fără să-i pese de sângele de pe jos. Emma s-a uitat, amorțită, cum Helen a scos cu delicatețe fragmentul de lamă din Sabia Mortală care era înfipt în trupul lui Livvy și cum l-a pus jos. Îi murdărise mâinile de sânge. Cu buzele albite de durere, i-a luat în brațe pe Julian și pe Livvy, șoptind cuvinte duioase.
Încăperea se golea în jurul lor.
Intrase și Magnus, și mergea încet, arătând foarte palid. În spatele lui înainta un șir întreg de Frați Tăcuți. Magnus a urcat pe podium și Alec s-a ridicat în picioare, aruncându-se în brațele lui. Au rămas așa, îmbrățișați, fără niciun cuvânt, în timp ce patru dintre Frați s-au aplecat și au luat trupul lui Robert Lightwood. Îi puseseră brațele pe piept și îi închiseseră ochii. Cuvintele „ave atque vale, Robert Lightwood”, murmurate de Frații Tăcuți, pluteau în încăpere, în timp ce ieșeau din sală.
Consulul s-a apropiat de ei. Lângă ea erau gardieni. Frații Tăcuți veneau în urma lor ca niște umbre fantomatice, cețoase.
– Trebuie să-i dai drumul, Jules, a spus Helen cu voce blândă. Trebuie să fie dusă în Orașul Tăcut.
Julian s-a uitat la Emma. Ochii lui erau înnegurați ca cerul de iarnă, dar ea putea să citească în ei.
Cartea Regina Aerului și a Întunericului. Uneltiri întunecate. Vol. 3 poate fi achiziționată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,3 rating based on 118.489 ratings (all editions)
ISBN-10:
ISBN-13: 9786067935783
Goodreads: 44613177
Author(s):Publisher: Leda Edge
Published: 4//2019
Sânge nevinovat a fost vărsat pe treptele Sălii de Consiliu, în fortăreața sacră a vânătorilor de umbre. După moartea tragică a Liviei Blackthorn, Conclavul se află în pragul războiului civil. O parte din familia Blackthorn fuge la Los Angeles, încercând să descopere sursa bolii care distruge rasa magicienilor. Între timp, Julian și Emma fac eforturi disperate să ignore dragostea lor interzisă și să îndeplinească o misiune periculoasă pe Tărâmul Elfilor, pentru a lua Cartea Neagră a Morții. Ceea ce ei descoperă la Curțile elfilor este un secret care poate să destrame întreaga Lume a Umbrelor și să deschidă un drum întunecat spre un viitor pe care nu și l-ar fi putut vreodată imagina. Prinși într-o cursă contracronometru, Emma și Julian trebuie să salveze lumea vânătorilor de umbre înainte ca puterea letală a blestemului parabatai-lor să îi distrugă pe ei și pe toți cei pe care îi iubesc.
Fragmentul zilei – 27 august 2019: Regina Aerului și a Întunericului. Uneltiri întunecate. Vol.3 – Cassandra Clare