Au trecut zece secunde din momentul în care Daemon Black s-a așezat pe scaun și până m-a împuns în omoplat cu pixul lui special. Zece secunde lungi. M-am întors spre el și am inspirat parfumul acela unic, vegetal, care era doar al lui.
Daemon și-a retras mâna și a început să se bată ușor peste buze cu capacul albastru al pixului. Peste buzele alea pe care le știam așa de bine.
– Bună dimineața, Kitten.
M-am străduit să-l privesc în ochi. Verde strălucitor, ca frunzele celui mai proaspăt trandafir.
– Bună dimineața, Daemon.
A înclinat ușor capul, iar șuvițele negre de păr i-au alunecat pe frunte.
– Nu uita că în seara asta avem program.
– Da, știu. De-abia aștept, am zis eu, sec.
Daemon s-a aplecat spre mine, iar puloverul lui închis la culoare s-a întins pe umerii largi. Și-a aplecat banca spre a mea. Le-am auzit pe prietenele mele, Lesa și Carissa, icnind ușor și știam că toată clasa e cu ochii pe noi. Un colț al gurii lui era ușor ridicat, ca și cum ar fi râs în sinea lui.
Tăcerea devenea prea grea.
– Ce?
– Trebuie să ne ocupăm de urma ta, a spus el încet, ca să nu mai audă și alții.
Slavă Domnului. N-aș fi vrut să fiu pusă în situația de a da explicații maselor despre ce urmă e vorba. A, știi, e doar un reziduu extraterestru, care se prinde de oameni și îi face să lumineze ca niște pomi de Crăciun, devenind astfel un far călăuzitor pentru o rasă malefică de extratereștri. Vrei și tu puțină?
Da-da.
Mi-am luat și eu pixul, gândindu-mă serios să-l împung și eu.
– Da, măcar atâta lucru știam și eu.
– Și am o idee tare simpatică despre cum am putea face asta.
Știam deja care e ideea lui „simpatică”. Eu. El. Giugiuleală. Am zâmbit, iar privirea lui verde a devenit fierbinte.
– Îți place ideea? a murmurat, cu ochii la buzele mele.
Corpul meu vibra de o cantitate nesănătoasă de tulburare și a trebuit să-mi amintesc că senzațiile astea neașteptate sunt cauzate de bizarele lui farmece extraterestre, nu de mine, personal. Din clipa în care Daemon mă vindecase, după lupta aceea cu arumul, eram conectați, iar dacă pentru el asta era suficient ca să se arunce cu capul înainte într-o relație, pentru mine nu era.
Era ceva artificial.
Eu voiam ceea ce avuseseră părinții mei. Iubire eternă. Puternică. Adevărată. O legătură extraterestră sonată nu era nimic pentru mine.
– Nu în viața asta, băiețaș.
– Rezistența ta e inutilă, Kitten.
– Și farmecul tău, la fel.
– O să vedem.
Mi-am dat ochii peste cap și m-am întors la banca mea. Daemon era exact ca un copil, dar de multe ori îți venea să-l omori, ceea ce anula partea aia copilăroasă. Nu mereu, e adevărat.
Bătrânul nostru profesor de trigonometrie a intrat în clasă și a început să-și aranjeze un vraf de hârtii, în așteptarea clopoțelului.
Daemon m-a împuns cu pixul în spate. Din nou.
Mi-am încleștat pumnii, gândindu-mă dacă n-ar fi mai bine să-l ignor. Dar știam că nu ar ajuta la nimic. Ar continua să mă împungă. M-am întors și m-am uitat la el enervată.
– Ce mai e, Daemon?
A avut o mișcare rapidă, ca de cobră. Cu un zâmbet care mi-a provocat tot felul de chestii ciudate în stomac, și-a trecut repede degetele peste obrazul meu și mi-a luat din păr o mică scamă.
M-am uitat la el fix.
– După ore…
Zâmbetul lui pervers îmi stârnea tot felul de idei nebunești, dar n-aveam de gând să-i mai fac jocul. Mi-am dat ochii peste cap și i-am întors spatele. O să rezist în fața hormonilor… și a felului în care mă atingea el la coarda sensibilă, așa cum nimeni nu reușea.
Toată dimineața am avut o durere ușoară la ochiul stâng, lucru de care îl învinovățeam exclusiv pe Daemon.
Pe la prânz, mă simțeam de parcă mă pocnise cineva în cap. Îmi venea s-o iau la fugă din cauza zgomotului continuu din cantină și a mirosului amestecat de dezinfectant și mâncare arsă.
– Ai de gând să mănânci asta?
Dee Black a arătat cu mâna spre brânza proaspătă și ananasul care stăteau în farfuria mea neatinse.
Am scuturat din cap și am împins tava spre ea, iar stomacul meu s-a răscolit când am văzut-o mâncând.
– Tu ai fi în stare să mănânci cât o întreagă echipă de fotbal Lesa se uita la Dee cu o invidie neascunsă în ochii ei negri. Nici nu puteam s-o învinovățesc. O văzusem la un moment dat pe Dee
mâncând un pachet întreg de biscuiți Oreo dintr-o suflare.
– Cum reușești să faci asta?
Dee și-a ridicat umerii delicați.
– Presupun că am metabolismul rapid.
– Ce-ați mai făcut în weekendul ăsta, fetelor? a întrebat Carissa, ștergându-și încruntată paharul cu mâneca bluzei. Eu am completat formulare de aplicație pentru facultăți.
– Eu m-am giugiulit cu Chad tot weekendul, a zâmbit Lesa.
Apoi fetele s-au uitat spre mine și Dee, așteptând să spunem și noi ce am făcut. Cred că nu era cazul să le povestesc cum am omorât un extraterestru psihotic și am fost cât pe ce să mor în proces.
– Am stat să ne uităm la niște filme tâmpite, a răspuns Dee, zâmbindu-mi ușor, și și-a dat după ureche o buclă rebelă. A fost destul de plictisitor.
Lesa a râs.
– Voi sunteți mereu plictisitoare, fetelor.
Am început să zâmbesc, dar am simțit brusc o gâdilătură caldă în ceafă. Discuția de la masă s-a oprit și câteva secunde mai târziu, Daemon se trântea pe scaunul din stânga. În fața mea a apărut un pahar de plastic cu smoothie de căpșuni – preferatul meu. Eram mai mult decât șocată să primesc ceva în dar de la Daemon, cu atât mai mult ceva care chiar îmi plăcea. Degetele noastre s-au atins puțin atunci când am întins mâna după pahar, iar pe piele am simțit imediat un curent electric.
Am luat paharul și am băut o înghițitură. Delicios. Poate o să-mi facă bine la stomac. Și poate aș putea să mă obișnuiesc cu noul Daemon, cel-care-oferă-cadouri. Îmi plăcea mult mai mult decât Daemon în varianta jigodie.
Cartea Lux Vol.2: Onix poate fi achiziționată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,2 rating based on 185.676 ratings (all editions)
ISBN-10: 6068623815
ISBN-13: 9786068623818
Goodreads: 25319581
Author(s):Publisher: Leda
Published: 3//2015
NEW YORK TIMES BESTSELLER
O miză uriaşă, o chimie perfectă
E foarte greu să fiu conectată cu Daemon Black…
Prin magia sa extraterestră, Daemon este hotărât să-mi demonstreze că ceea ce simte pentru mine e mai mult decât urmarea bizarei conexiuni dintre noi. Aşa că încerc să-l ţin la distanţă, deşi e mai aprins ca niciodată în aceste zile reci de iarnă. Dar noi avem probleme mai mari.
Ceva mai rău decât arumii se află în oraş…
MA-ul este aici. Dacă descoperă ce poate face Daemon şi că există o conexiune între noi doi, atunci sunt terminată. La fel şi el.
Iar la şcoala noastră a venit un băiat nou, care are un secret. Ştie ce s-a întâmplat cu mine şi mă poate ajuta, dar pentru asta trebuie să-l mint pe Daemon şi să stau departe de el. De parcă aş putea! Căci, în ciuda raţiunii, simt că mă îndrăgostesc de Daemon. Rău de tot.
Dar apoi totul se schimbă…
Am văzut pe cineva care nu ar trebui să mai fie în viaţă. Şi trebuie să-i spun lui Daemon, chiar dacă ştiu că nu va înceta să caute până ce nu va afla adevărul. Ce s-a întâmplat cu fratele lui? Cine l-a trădat?
Şi ce vrea MA-ul de la ei – de la mine?
Nimeni nu este cine pare a fi.
Şi nu toată lumea va supravieţui minciunilor…
Fragmentul zilei – 28 august 2019: Lux Vol.2: Onix – Jennifer L. Armentrout