La tronul Angliei se aflau un rege fălcos și o regină urâtă; la tronul Franței se aflau un rege fălcos și o regină frumoasă, în amândouă țările, pentru mai-marii care vegheau peste rezervoarele de pâine și de pește ale statului, era limpede ca lumina zilei că lucrurile fuseseră statornicite o dată pentru totdeauna.
Era în anul Domnului una mie șapte sute șaptezeci și cinci. În acea epocă de grație, Angliei îi fuseseră hărăzite revelații spirituale. Doamna Southcott sărbătorise de curând abia douăzeci și cinci de ani de la binecuvântata sa zi de naștere, a cărei sublimă apariție fusese anunțată de pronii printr-o tainică profeție cum că Londra și Westminster vor fi nimicite. Până și stafia din Cock-lane fusese izgonită abia de doisprezece ani, după ce-și ciocănise mesajele în geam, întocmai cum și le ciocănesc și spiritele din anii noștri (vădind o totală lipsă de originalitate). Dar în ultima vreme, Coroana și poporul englez primiseră mesaje mai pământești, cu privire la un congres al supușilor britanici din America: și, în chip ciudat, aceste mesaje se dovediră mai importante pentru seminția umană decât orice alte comunicări sosite pe calea vlăstarelor din soiul Cock-lane.
Franța, mai puțin favorizată în ceea ce privește revelațiile spirituale decât sora ei întru scut și trident, se rostogolea încetișor pe povârniș la vale, tot făurind bani de hârtie și tot cheltuindu-i. Sub călăuzirea păstorilor ei creștini, se mai distra cu felurite înfățișări omenești, ca de pildă osândind un tânăr să i se reteze mâinile, să i se smulgă limba cu cleștele și apoi să i se ardă trupul de viu, fiindcă nu îngenunchease în ploaie onorând prin aceasta o procesiune de călugări murdari, pe care-i văzuse trecând la o depărtare de cincizeci sau șaizeci de iarzi. Se pare că, la vremea când acest oropsit era osândit la moarte, în codrii din Franța și din Norvegia creșteau copaci încă de pe atunci însemnați de pădurarul Soartă pentru a fi doborâți și apoi tăiați în scânduri menite să alcătuiască o construcție mobilă, cu un butuc și un cuțit, ce avea să joace un rol aprig în istorie. Și se mai pare că, pe lângă jalnicele bordeie ale unora dintre plugarii ce trudeau pe ogoarele aspre din preajma Parisului, se aflau, chiar în ziua aceea, căruțe grosolane, împroșcate de noroiul pământului de țară, căruțe de care porcii își frecau râtul, unde se cățărau orătăniile de curte, dar pe care fermierul Moarte le și alesese să fie faetoanele Revoluției.
Dar pădurarul Soartă și fermierul Moarte, cu toate că trebăluiesc fără răgaz, o fac pe tăcute, fără ca cineva să le audă pasul înăbușit, și asta ca nu cumva să se iște bănuiala că, stând la pândă, ar fi nelegiuiți și trădători.
În Anglia, nu prea se vădea atâta ordine și ocrotire încât să justifice marea fală națională. Noapte de noapte aveau loc în capitală atacuri ale unor bandiți înarmați și tâlhării la drumul mare; familiile erau avertizate în mod public să nu plece din oraș până nu-și pun mobila în siguranță în magaziile unor lemnari; pe lumină, tâlharul din beznă se dovedea a fi un negustor din City, și tovarășii lui de negustorie, pe care-i prădase în chip de „Căpitan“ al bandei, recunoscându-l și provocându-l, îi ciuruiau vitejește țeasta, după care își vedeau mai departe de drum; poștalionul era pândit de șapte tâlhari, conducătorul împușca mortal pe trei dintre aceștia, apoi era împușcat, la rândul lui, de ceilalți patru „ca urmare a faptului că i se isprăviseră gloanțele“; după care, poștalionul era prădat în tihnă; la Tumham Green, mărețul potentat, Primarul Londrei, s-a văzut nevoit să se oprească locului în fața unui tâlhar și să se predea, după care ilustrul personaj a fost jefuit chiar sub ochii suitei sale; prizonierii din pușcăriile Londrei se luau la încăierare cu temnicerii, iar mai-marii legii dispuneau să se tragă în ei cu ghiulele și cu gloanțe; în saloanele Curții, hoții smulgeau crucile de diamante de la gâtul nobililor lorzi; mușchetarii se duceau în St. Giles să caute mărfuri de contrabandă, iar mulțimea trăgea în mușchetari și mușchetarii în mulțime; și toate aceste întâmplări nu păreau nimănui neobișnuite. Iar în mijlocul lor, călăul, mereu mai harnic și mereu mai inutil, era în continuă mișcare: ba lega strâns cârduri lungi de răufăcători de toate felurile; ba spânzura sâmbăta un spărgător care fusese prins marți; ba ardea în palmă, cu fierul roșu, la Newgate, oameni cu ghiotura; ba dădea foc la manifeste în fața ușilor de la Westminster Hall; azi omora un criminal sângeros, mâine un amărât de borfaș care șterpelise câțiva bănuți de la un băiat de fermă.
Toate aceste fapte, și o mie de altele deopotrivă, s-au petrecut în preajma și în anul cel îndrăgit una mie șapte sute șaptezeci și cinci. Împresurați de asemenea întâmplări, în vreme ce pădurarul Soartă și fermierul Moarte își vedeau nestânjeniți de treabă, cei doi fălcoși și cu cele două soții, una urâtă și una frumoasă, se mișcau cu destulă zarvă de la înălțimea drepturilor lor divine.
Și în felul acesta, anul una mie șapte sute șaptezeci și cinci le-a îndrumat pe Maiestățile-lor precum și pe miriade de alte făpturi mai mărunte – printre care și făpturile cronicii de față – de-a lungul căilor ce li se întindeau dinainte.
Cartea Poveste despre doua orașe poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,9 rating based on 973.509 ratings (all editions)
ISBN-10: 6067106159
ISBN-13: 9786067106152
Goodreads: 44288406
Author(s):Publisher: Art
Published: 3//2019
Haosul Revoluţiei franceze pusese stăpânire pe oraş. Era vremea marilor schimbări, și totul se afla sub semnul unui necruţător pericol, în care fărădelegea şi nedreptatea deveniseră armele răzbunării, arareori făcându-se deosebirea între vinovat şi nevinovat. Tocmai de aceea, povestea lui Dickens cucereşte prin dovezile de curaj ale eroilor săi, martori ai acelor timpuri.
Închis pe nedrept timp de optsprezece ani în fortăreaţa Bastiliei, doctorul Alexandre Manette este în sfârşit eliberat şi adus la Londra, alături de fiica sa, Lucie. După lungii ani de despărţire, s-ar fi zis că viaţa le oferă cadoul mult visat, când soarta l-il scoate în cale pe tânărul francez Charley Darnay, închis la Old Baley, acuzat de trădare. Este salvat în ultimul moment, dar povestea surprinzătoare, cu eroi gata oricând de sacrificiu în numele iubirii, de-abia începe, culminând cu o evadare plină de suspans ce se desfăşoară în umbra ameninţătoare a ghilotinei.
Fragmentul zilei – 29 octombrie 2019: Poveste despre doua orașe – Charles Dickens