Cumpăr violete pentru Amy. Nu trandafiri. Trandafirii sunt pentru oamenii care au făcut ceva greșit. De data asta, totuși, am făcut totul bine. Sunt un iubit bun. Am ales bine. Amy Adam trăiește în prezent, nu în computer.
– Violetele sunt floarea statului Rhode Island, îi spun tipului care îmi împachetează florile.
Mâinile lui neglijente, murdare, ating în treacăt petalele, petalele mele. New York Futut.
– Pe bune? chicotește. În fiecare zi înveți ceva nou..
Plătesc numerar și ies cu violetele mele în East Seventh Street. E cald pentru luna mai și simt mirosul florilor. Rhode Island. Am fost în Rhode Island. Iarna trecută am fost în Little Compton. Îndrăgostit lulea, eram siderat că iubita mea – odihnește-te în pace, Guinevere Beck – era în pericol din cauza prietenei ei instabile emoțional – odihnește-te în pace, Peach Salinger.
Cineva mă claxonează și eu îmi cer scuze. Îmi dau seama când ceva e vina mea și, când te arunci pe trecere pe culoarea intermitentă, e vina ta.
Cum a fost vina mea și iarna trecută. Mi-am revăzut mental greșeala de zeci de ori pe zi. Cum mă ascundeam în dulapul de la etajul casei familiei Salinger. Cum a fost nevoie să mă piș, dar nu aveam unde. Așa că am făcut-o într-o cană – o cană de ceramică – și am pus cana jos, pe podeaua din lemn masiv a dulapului. Am fugit cu prima ocazie și n-are rost să o dau cotită: am uitat cana acolo.
Din acea zi, sunt un alt om. Nu te poți întoarce să schimbi trecutul, dar poți merge înainte, devenind o persoană care își amintește. Acum sunt dedicat detaliilor. De exemplu, îmi aduc aminte cu precizie totală momentul în care Amy Kendall Adam s-a întors la Mooney Rare and Used și în viața mea. Îi văd zâmbetul, părul ciufulit (blond) și CV-ul ei (minciuni). Asta a fost acum cinci luni și atunci susținea că își caută de lucru, dar știu și eu, cum o știi și tu, că de fapt mă căuta pe mine. Am angajat-o, iar a doua zi a venit la timp, cu un caiet cu spiră și o listă de cărți rare pe care voia să le vadă. Avea o caserolă din sticlă cu superfructe și mi-a spus că acestea te ajută să trăiești o eternitate. I-am spus că nimeni nu trăiește atât și ea a râs. Râdea frumos, cu ușurință. Și avea și mănuși de latex.
Am ridicat una.
– Ce sunt astea?
– Ca să nu fac rău cărților, mi-a explicat.
– Am nevoie de tine în față, am contracarat. E un loc de muncă obișnuit, în mare parte reumpli rafturile, ai grijă de casă.
– Bine, mi-a spus. Dar știai că există exemplare din Alice în Țara Minunilor care valorează peste un milion de dolari?
Am râs.
– Nu-mi place că-ți frâng inima, dar nu aven nicio Alice jos.
– Jos? a întrebat. Acolo țineți cărțile speciale?
Am vrut să-i pun mâna pe spate și să o conduc jos, în cușcă, acolo unde cărțile speciale sunt restaurate, puse în cutii, salvate. Am vrut să o dezbrac și să ne încuiem acolo și să o am. Dar aveam răbdare. I-am dat un W-9 și un pix.
– Știi, aș putea merge cu tine la vânzările din curți, să căutăm cărți vechi, a spus. Niciodată nu știi ce găsești la vânzările din curți.
Am zâmbit.
– Doar dacă promiți să nu mai spui vânzare din curți.
Amy a zâmbit. Din punctul ei de vedere, dacă avea să lucreze aici, voia să își pună amprenta. Voia să mergem la vânzări de proprietăți și să vânăm bibliotecile care se goleau și să ne înfigem mâinile în cutiile goale de pe stradă. Voia să muncim împreună și așa ajungi să cunoști pe cineva atât de repede, atât de bine. Intrați împreună în încăperi goale, mucegăite, și ieșiți în fugă la aer curat și râdeți și sunteți de acord că singurul lucru rămas de făcut este să luați ceva de băut. Am devenit o echipă.
O bătrână care își împinge cadrul cu care merge mă privește. Eu zâmbesc. Arată spre violete.
– Ești băiat bun.
Sunt. Îi mulțumesc și-mi văd de drum.
Eu și cu Amy am început să ne vedem cu câteva luni în urmă, după ce am fost în Upper East Side, în atelierul unui tip mort. M-a tras de reverul jachetei albastre pe care mi-o cumpărase – cu cinci dolari – dintr-un garaj. Negocia să dau șapte sute pe o ediție semnată, dar învechită, de Parada de Paște.
– Amy, am șoptit. Yates nu e căutat acum și nu prevăd să își revină pe piață.
– Dar îl ador, a implorat. Cartea asta e totul pentru mine.
Așa-s femeile. Emotive. Nu poți face afaceri așa, dar nici nu te poți uita la Amy, cu ochii ei mari și albaștri și cu părul bond lung ca dintr-un cântec de la Guns N’Roses și să-i spui nu.
– Ce pot să fac ca să te răzgândești? s-a milogit.
Cartea Corpuri ascunse poate fi achiziționată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,7 rating based on 83.455 ratings (all editions)
ISBN-10: 6067632179
ISBN-13: 9786067632170
Goodreads: 51195228
Author(s):Publisher:
Published: //
THE RIVETING SEQUEL TO THE HIT BOOK YOU, NOW A NETFLIX SERIES
In the compulsively readable sequel to her widely acclaimed debut novel, You, Caroline Kepnes weaves a tale that Booklist calls “the love child of Holden Caulfield and Patrick Bateman.”
Joe Goldberg is no stranger to hiding bodies. In the past ten years, this thirty-something has buried four of them, collateral damage in his quest for love. Now he’s heading west to Los Angeles, the city of second chances, determined to put his past behind him.
In Hollywood, Joe blends in effortlessly with the other young upstarts. He eats guac, works in a bookstore, and flirts with a journalist neighbor. But while others seem fixated on their own reflections, Joe can’t stop looking over his shoulder. The problem with hidden bodies is that they don’t always stay that way. They re-emerge, like dark thoughts, multiplying and threatening to destroy what Joe wants most: true love. And when he finds it in a darkened room in Soho House, he’s more desperate than ever to keep his secrets buried. He doesn’t want to hurt his new girlfriend—he wants to be with her forever. But if she ever finds out what he’s done, he may not have a choice…
Fragmentul zilei – 31 august 2019: Corpuri ascunse – Caroline Kepnes