MUSSOLINI
Londra, 9 august 1943 – Nava se afla în mijlocul oceanului când a demisionat Mussolini. Zvonul că se petrecuse ceva important a circulat printre soldați, echipaj și infirmiere. Apoi, dinspre puntea de comandă a sosit și confirmarea: „A demisionat Mussolini”. Cei de la bord au avut la dispoziție cinci zile în care să chibzuiască la informația asta și să-și facă speranțe. Iar lucrurile s-au desfășurat cam în felul următor:
Doi sergenți și un fruntaș stăteau pe puntea vântoasă, adăpostiți în dreptul unei bărci de salvare.
– Ei, trebuie să recunoașteți că-i o veste bună, dacă-i adevărată, a spus fruntașul.
– Da, a întărit sergentul tehnic, dar știi cum e când se retrage careva. Imediat e luat la șuturi. Cred că-s o mulțime cărora le-ar plăcea să-l altoiască pe bătrânul Musso. Nu m-ar surprinde s-aud că dă colțul curând.
– Ai dreptate, a spus sergentul-major. Zău că n-aș vrea să fiu în pielea lui Musso.
Nava brăzda oceanul, iar escortele se țineau pe-aproape ca niște pui neliniștiți…
Un sublocotenent ședea în salon și vorbea cu o infirmieră.
– Jucăm un gin rummy? a întrebat el.
– Sigur, a răspuns infirmiera.
Sublocotenentul s-a aplecat spre ea.
– Un soldat din unitatea mea a aflat exact cum stă treaba. Cineva i-a făcut felul Ducelui.
– Ce vrei să spui?
Sublocotenentul a amestecat pachetul de cărți și i l-a oferit să taie.
– L-a căpăcit. Asta vreau să spun. I-a luat gâtul. Sper c-a sângerat ca lumea.
Infirmiera nici n-a băgat în seamă cărțile. S-a încruntat.
– Mă-ntreb dacă deținea puterea de-adevăratelea sau era doar un om de paie.
– De ce? Ce mai contează, dacă-i mort?
– Păi, a zis infirmiera, dacă deținea puterea, atunci și fasciștii se duc după el acum. O să-i omoare pe toți. O să fie o revoluție. Asta vreau să zic.
– Cred că ai dreptate, a spus sublocotenentul. Vrei să ții tu scorul…?
Căpitanul stătea întins în patul lui din aglomerata cabină privată și vorbea către patul de deasupra.
– Trebuie să le dai macaronarilor ce-i al macaronarilor, a spus el. Când au pentru ce să lupte, chiar luptă, nu glumă.
Pe marginea patului s-a ițit capul unui maior.
– Cum adică?
– N-ai auzit? După ce l-au lichidat pe Mussolini, s-au revoltat macaronarii. Au pus-o de-o revoluție cum n-ai mai pomenit. E haos la Roma. Îi vânează pe fasciști ca pe șobolani.
– Dumnezeule mare, a zis maiorul, ăsta ar fi un moment numai bun pentru invazie. Din punct de vedere militar, nici nu există un moment mai bun. Oare avem totul pregătit?
Un steward zăbovea pe coridor, lângă lada frigorifică. Un ajutor de bucătar s-a furișat pe lângă el.
– Nu pune mâna pe căpșunile alea, a zis stewardul pe un ton sever.
– Noi n-am primit nici o căpșună. S-au năpustit infirmierele pe căpșunile alea cum ne năpustim noi prin Italia. Nici urmă de căpșună n-am primit.
– Ce, am pătruns în Italia?
– Dac-am pătruns? Tu unde-ai fost pân-acu’? Suntem deja la jumătatea carâmbului. Umblă poliția militară pe străzile Romei chiar în clipa asta și macaronesele își pun flori în păr.
Căpitanul a întrerupt partida de pocher monotonă.
– Trebuie să bem pentru asta, a zis el. Care-aveți niște whisky?
– Nu te prosti, a spus un locotenent-colonel. N-am mai avut strop de whisky din a doua zi pe mare. Pentru ce să bei? Pentru invadarea Italiei?
– Pe dracu’ invadare. Italia e-n mâinile noastre.
– Am eu o sticlă, a zis locotenent-colonelul.
S-a cățărat peste niște picioare și s-a scotocit în servietă. S-au ridicat toți, au ciocnit și-au dat whisky-ul pe gât. Căpitanul s-a întors și a azvârlit paharul prin deschizătura hubloului.
– E o băutură foarte importantă. N-aș vrea ca-n paharul ăla să mai ajungă vreo poșircă.
S-a uitat afară prin hublou.
– Ne-a reperat un pescăruș, a constatat el. Cred că nu mai e mult până ajungem.
– Știi care-i treaba, a zis locotenent-colonelul, cu Italia scoasă din joc, Germania o să aibă de tras ca să păstreze controlul în Balcani. Ăștia o să vrea să scoată capul. Pun rămășag că se revoltă și Grecia. Și Turcia era gata să se bage. Poate ăsta-i imboldul de care are nevoie.
Trei soldați stăteau într-o grotă bătută de vânt, pe care o construiseră întinzându-și foile de cort între o balustradă, o gruie și un tub de ventilație. Se uitau cum trec pe lângă ei valuri clocotitoare cu creste albe de spumă.
– Măi Willie, aș vrea s-ajung acolo până nu se termină. N-o să mai apuc nici un pic de acțiune dacă nu ne grăbim și noi.
– O să ai acțiune să-ti ajungă și-o să pui cârca la muncă o grămadă până să terminăm, frăție.
– Nu știu ce să zic. Cu turcii ăia care-au luat-o razna, Germania nu mai poate să reziste la nesfârșit. Păi, la cât e Germania de ocupată acum, pun pariu c-am putea să intrăm în ea după ce traversăm Canalul. Da’ șalanda asta abia se mișcă!
– Domnilor, le-a spus un locotenent în vârstă de douăzeci de ani altor trei tovarăși în vârstă de douăzeci de ani, domnilor, vă prezint Parisul.
– Babacul a văzut Parisul în celălalt război, a zis unul dintre domni.
– Domnilor, a reluat primul vorbitor cu voce tremurătoare, am traversat Canalul. Sfinte Sisoie! Măiculiță! Na, c-am ajuns.
Toți trei s-au prins de mâini camaraderește…
Și astfel a intrat nava în port când războiul deja se purtase și se câștigase. Le-a luat ceva timp să depășească momentul.
Cartea A fost odată un război poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,8 rating based on 3.733 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734682652
ISBN-13: 9789734682652
Goodreads: 55590791
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 10//2020
„Reportajele de război ale lui Steinbeck sînt memorabile nu atît datorită valorii lor istorice, cît puternicei note personale, profund umane, vitalității cu care e surprins efectul războiului asupra celor aflați fie pe un transportor de trupe, fie pe un aerodrom din Anglia, fie în spatele frontului. Decorul se schimbă, e cînd Anglia, cînd Africa de Nord, cînd Italia, dar din toate relatările răzbat același discernămînt, aceeași compasiune și înțelegere a omului de rînd ce caracterizează și ficțiunea lui Steinbeck. […] Aceste reportaje sînt niște povestiri la prima mînă despre tînăra Americă în război, istorisite de un povestitor inegalabil. Jurnalism de calitate, da, dar și literatură de calitate.” (Kirkus Reviews)
Fragmentul zilei – 31 octombrie 2020: A fost odată un război – John Steinbeck
Alte titluri Polirom.