Catalizatorul acestei saga a temerității s‑a produs la puțină vreme după ora 11, în dimineața zilei de vineri, 16 septembrie 1864. Richard Francis Burton stătea de unul singur pe platforma din lemn a vorbitorilor reuniți pentru întrunirea anuală a British Association for the Advancement of Science, în așteptarea celui pe care trebuia să‑l înfrunte cu prilejul dezbaterilor. Soția sa Isabel ședea câțiva pași mai în spate. Bărbatul ticluise mai multe argumente. Ochii săi erau căprui‑închis, astfel că adeseori erau descriși ca fiind negri. Mustața, care era cu adevărat neagră, i se revărsa peste și în jurul buzelor până la bărbie. Celebrele cicatrice căpătate în Somalia îi brăzdau obrajii ca acele subțiri ale busolei indicând nordul. Stătea calm în timp ce privea spre ușă, în așteptarea lui John Hanning Speke. Eroul științei geografiei, cu părul blond și ochii reci albaștri, era opusul lui Burton, iar Burton aștepta de șase ani să tranșeze rivalitatea lor. Câteva minute în plus nu mai contau.
Spectatorii au simțit altfel. Fusese o dimineață umedă și chinuitoare, iar ei spumegau pe bună dreptate de furie. Circulaseră zvonuri referitoare la anularea evenimentului, din cauza unei răni a lui Speke, dar cei aproape 2 000 de aventurieri, demnitari, gazetari și vânători de celebrități au venit oricum. Au îndurat o ploaie teribilă pentru a obține locuri la ceea ce ziarele numeau Duelul Nilului, de parcă dezbaterea ar fi fost o luptă între pugiliști cu pumnii goi, și nu un moment covârșitor în istorie. Burton și Speke urmau să stabilească cine descoperise izvorul fluviului Nil – enigma cea mai provocatoare din domeniul geografiei din toate timpurile. În mod straniu, Burton și Speke și‑au făcut descoperirile despre izvor în cadrul aceleiași expediții. Fuseseră parteneri. Și chiar în timp ce își făceau planuri să se distrugă unul pe celălalt, Burton și Speke își reprimau sentimentele de compasiune profundă reciprocă.
Erau foști prieteni – amanți, bârfeau unii –, deveniți între timp inamici. Între ei fusese „povestea unei aventuri, gelozii și acuzări reciproce, ce pictase realizările lor în lumini strălucitoare sau sumbre, și în umbre tragice”, așa cum se exprimase Sir Bartle Frere, guvernatorul Indiei. Scopul fiecăruia dintre ei nu era doar să revendice descoperirea despre Nil, ci să îl distrugă pe celălalt din punct de vedere social, profesional și financiar. Învingătorul ar fi apărut permanent în cărțile de istorie. Învinsul ar fi fost catalogat ca un prost mincinos și înfumurat, cu toată situația ridicolă ce decurgea din aceasta.
Speke era un singuratic slăbănog, al cărui loc de baștină, Jordans, se găsea la doar 64 de kilometri depărtare de Bath. Era copilăros, prosper, curtenitor, surd de o ureche și credea că i se cuvine totul. La vârsta de 37 de ani, își adora mama, dar nu a curtat niciodată altă femeie. Cei care îl criticau i‑au recunoscut îndrăzneala de vânător, dar au rămas muți de uimire văzându‑i înclinația pentru măcel și plăcerea de a consuma carnea puilor nenăscuți ai animalelor pe care le vâna. Aveau dubii asupra caracterului unui om care odinioară dăruise o pușcă drept cadou unei căpetenii africane căreia îi plăcea să‑și împuște supușii pentru distracție și care a permis ca un copil să fie fiert ca un homar în timpul unui ritual tribal în cinstea sa. Speke credea că scopul scuză mijloacele – în cazul său, să găsească Izvorul merita pierderea nesemnificativă a unor vieți de africani. Izvorul, a susținut Speke, era o zonă dreptunghiulară imensă de apă, de mărimea Scoției. I‑a dat numele Victoria Nyanza – lacul Victoria – în cinstea reginei.
Burton, un individ cu părul închis la culoare, susținea că lacul Tanganyika era Izvorul. Locul acela se găsea la 240 de kilometri sud‑vest de Victoria Nyanza, separat de munți acoperiți de o junglă virgină. Burton nu contesta faptul că Nilul curgea din Victoria, dar considera că altă apă, încă nedescoperită, curgea din Tanganyika, prin munți, în Victoria.
Forma lacului Tanganyika era alungită și verticală pe hartă, ca un pântec gata să dea naștere mărețului Nil. Alegerea sa ca talisman geografic al lui Burton era potrivită, deoarece trăsăturile sale de caracter vădeau apetența pentru senzualitate. Acest lingvist educat avea o atracție pentru prostituate arabe și avea să scrie într‑o zi prima traducere în engleză a lucrării Kama Sutra. În 1845, pe când era tânăr ofițer de armată staționat în India, a primit ordin să investigheze bordelurile de homosexuali din Karachi. Raportul detaliat al lui Burton i‑a implicat pe camarazii săi ofițeri și a ridicat suspiciuni în legătură cu propria sexualitate – împreună, ambele i‑au ruinat cariera. Așa că a devenit explorator. Cunoașterea unor limbi străine și a islamului i‑au permis să pătrundă în orașe precum Mecca și Harar, interzise nemusulmanilor. Cărțile scrise în urma acestor aventuri au devenit bestselleruri la mijlocul anilor 1850, ceea ce i‑a adus lui Burton reputația de individ îndrăzneț și, în același timp, i‑a familiarizat pe cititori cu mentalitatea și cuvintele cu proveniență orientală. Burton a fost cel care a introdus termenul „safari” – cuvântul din swahili pentru „călătorie” – în lumea vorbitorilor de engleză.
Cartea În Africa. Uimitoarele aventuri ale lui Stanley și Livingstone poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 7.198 ratings (all editions)
ISBN-10: 6067936534
ISBN-13: 9786067936537
Goodreads: 52693399
Author(s):Publisher: Editura Corint
Published: //2019
„Doctorul Livingstone, presupun?” – o întrebare simplă, rostită în inima Africii, în anul 1871. Este momentul în care legendarul explorator scoțian David Livingstone, dispărut de multă vreme fără urmă, este găsit de jurnalistul Henry Morton Stanley, care fusese trimis în căutarea lui. O întâlnire devenită celebră, care are loc în urma unor aventuri incredibile. Pe lângă destinul celor doi exploratori urmărit pe parcursul a zece ani, cartea ne dezvăluie pericolele și provocările cu care s-au confruntat aceștia, civilizația plină de mister și culoare a Africii, expansiunea colonială, comerțul cu sclavi, sângeroasele lupte interne dintre triburi, date științifice despre ținuturile cercetate.
„O relatare plină de suspans a unuia dintre cele mai cunoscute episoade din istoria explorărilor. [...] La sfârșitul anilor 1860, Livingstone și însoțitorii lui au dispărut undeva între Zanzibar și lacul Tanganyika, căutând Izvorul Nilului. Henry Morton Stanley, corespondent al ziarului New York Herald, a urmat timp de trei ani traseul lui Livingstone, luptând cu boala, cu obstacolele de tot felul, pierzându-și uneori speranța că îl va găsi vreodată pe bătrânul explorator... O lucrare excelentă pentru amatorii de aventuri, bine scrisă și documentată.” Kirkus Reviews
„În povestea lui Dugard este vorba despre doi bărbați excepționali care se pun cu totul în slujba unui ideal, despre frumusețea și nebunia exploratorilor, despre măreția Africii, lăcomia Occidentului și despre o epocă în care omenirea părea mai inocentă și mai fericită.” Marian Voicu
Fragmentul zilei – 4 noiembrie 2019: În Africa. Uimitoarele aventuri ale lui Stanley și Livingstone – Martin Dugard