Era rece pe podeaua de lemn a băii din dormitoarele băieților de la SanteVel. Lui Iustinian îi înghețau tălpile și prin bocanci. Dârdâia de frig, gemuit într-un colț, învelit doar de pelerina arsă pe alocuri. Voia să fie singur, departe de colegii săi. Singur cu gândurile sale.
În noaptea precedentă aflase ceva neliniștitor. Era interzis să fure Apa-Luminii, însă o făcuse. Fusese avertizat de directoarea Celestra, clarvăzătoarea cetății, că darul premonițiilor putea fi, mai degrabă, un blestem pentru cei ce îl posedau. Nu ascultase de ea. Dorise atât de mult să afle mai multe despre visele ce îl chinuiau, încât nu luase în calcul consecințele aflării adevărului. Însă nu fu lămurit în privința coșmarurilor sale. Singurele lucruri pe care le descoperise erau că trecutul său cu Boromir era o minciună și că viitorul îi rezerva mai multă tristețe decât trăise vreodată.
Nu dormise toată noaptea, iar acum venise dimineața. Îi era teamă să meargă la masă, pentru că știa că acolo avea să-și întâlnească prietenii. Era sigur că fiecare urma să aducă în discuție ceea ce se întâmplase cu o seară în urmă.
Așa că așteptă să se deschidă sala de antrenamente, și se ascunse acolo, printre mascații care își făceau înviorarea de dimineață. Unul dintre ei adusese cu sine un ziar din cere le citi cu intonație colegilor săi:
– … și, ca în fiecare an, cotele la pariuri sunt în favoarea Zburătoarelor. Cap de listă este SanteVeliana Liliana Venin, urmată de trei luptătoare de la PuroVel…
Mascații mai schimbară câteva păreri, apoi puseră mâinile pe săbii și aruncară ziarul la marginea saltelei. Iustinian se grăbi să-l răsfoiască. Până atunci, nu primise nimeni vești oficiale de la Duopol, și spera ca în scrierile acelea să găsească ceva interesant.
Jurnalul era mai degrabă, o listă gigantică a tuturor participanților la cele două probe principale: Olimpiada de Științe și Turnirul de Dueluri. Pe lângă ele, existau și două probe secundare: Campionatul de Dulciuri pentru cei din anul V și Olimpiada Luptătorilor, unde studenții trebuiau să treacă de diverse probe sportive. Studenții Welden participau la toate, iar pe lista acestor elevi, scrisă mai impozant, Iustinian citi mândru numele celor de la SanteVel. În prima săptămână aveau să se dea testele la Olimpiada de Științe, mai exact, o verificare dusă la extrem a tuturor cunoștințelor, concentrate în cinci examene de câte patru ore. Tot în acea săptămână se desfășurau Olimpiada Luptătorilor și Campionatul de Dueluri pentru anul V. La final avea loc marele Turnir de Dueluri, cu faimoasele premii ce constau în posturi grozave în administrație și armată.
Abia pe ultima pagină erau notate cotele la pariuri, iar Iustinian fu dezamăgit să îl vadă pe Boris pe locul 5. Liliana era fruntașă, însă autorul articolului atrăsese atenția că statisticile se puteau schimba zilnic, în funcție de evoluția evenimentelor. Oare cine avea să câștige până la urmă?
Pentru cine nu mai văzuse vreodată Marea Nocturnă, Duopolul de la AluvioVel era o ocazie extraordinară să experimenteze viața de marinar în două săptămâni.
Cu o zi înainte de începerea oficială a Olimpiadei Magilor, studenții doritori puteau să navigheze pe mare. Cea mai mare corabie a Flotei Regale fu umplută până la refuz de Magi și Zburători tineri, care se băteau să stea la copastie. Vântul rece sufla puternic printre pânze, făcând manevrarea navei dificilă. Turbulențele entuziasmau și mai tare participanții, ei fiind deja obișnuiți cu zdruncinăturile de care aveau parte pe dragoni.
Studenții luară un prânz sărăcăcios în frig. Cabinele călduroase și mâncărurile alese erau rezervate nobililor, care foloseau excursia nu pentru divertisment, ci pentu a continua discuțiile politice începute la țărm.
Regele Mihai Herat servi masa în cabina căpitanului Tronghic, alături de primul-consilier, Fidel Mischin, de Șeful Comisiei de Examinare a Activității Vediene, Damian Pelfid, și de directorul AluvioVelului, George Delamara.
– Pentru un Duopol reușit! închină regele. Ați făcut o treabă minunată, domnule director.
– Oh, sunt măgulit de compliment, Maiestate.
– Au trecut doar două zile, Măria Ta. Eu o să mă abțin momentan de la comentarii, interveni Pelfid, strâmbând nesatisfăcut din nas după ce mirosi vinul oferit la masă.
Directorului îi pieri zâmbetul de pe față. Tronghic își încleștă pumnii, sătul de atitudinea negativă a Șefului de Comisie, care superviza în mod administrativ desfășurarea competiției. Ar fi zis ceva, dar nu se preta o astfel de discuție la masă. Regele percepuse schimbarea de dispoziție, însă credea că i se părea. Ca de obicei, Fidel Mischin trebuia să salveze, într-un mod diplomatic, situația.
– Domnișoara Venin a făcut o intrare splendidă la bal, spuse Mischin, observând cu satisfacție cum regele își mută atenția asupra sa, mai bine-dispus. Ce îi drept, a purtat aceeași rochie neagră de anul trecut, dar a avut o strălucire aparte. Anul ăsta e al ei.
Cartea Copiii din ceață poate fi achiziționată de la: