„CARNAVALUL CLARULUI DE LUNĂ”
RMS Etruria
Liverpool, Anglia
1 ianuarie 1889
După‑amiaza primei zile a noului an la bordul navei Etruria a început ca un basm, ceea ce era primul indiciu că un coșmar se ascundea undeva, la orizont, așteptând, așa cum fac toți răufăcătorii, momentul propice pentru a da lovitura fatală.
Pe când vasul nostru de croazieră se pregătea să părăsească portul, am încercat să ignor neliniștea ce mă făcea să tot tresar, lăsându‑mă în voia lumii fantastice care se întindea în fața noastră. Era începutul unui nou an, al unui nou capitol, o ocazie minunată de a lăsa în urmă întâmplările rele și de a privi înainte, spre un viitor luminos. Un viitor ce avea să aducă, în curând, o nuntă și… o noapte a nunții.
Am inspirat adânc, ca să mă liniștesc, și mi‑am îndreptat privirea spre scena din centrul marelui salon‑restaurant. Draperiile grele din catifea – de un albastru atât de profund, încât părea negru – luceau de fiecare dată când lumina întâlnea micile giuvaiere cusute pe ele. Acrobați în costume împodobite cu pietre sclipitoare se învârteau pe frânghii din argint, ca niște păianjeni minunați care țeseau plase în care eram prinsă fără cale de scăpare. Mese rotunde punctau podeaua ca niște constelații așezate cu grijă; fețele de masă albe ca fața lunii erau presărate cu flori în nuanțe de violet, crem și albastru. Printre multele avantaje pe care le oferea modernitatea, pe Etruria se găsea și o seră încălzită, iar aromele de iasomie, lavandă și alte mirosuri noptatice pluteau în aer – la fel ca și acrobații mascați ce zburau pe deasupra noastră. Oamenii săltau fără niciun efort de pe un trapez pe altul, dându-le drumul fără teamă, în timp ce se avântau în aer și se prindeau cu ușurință de următoarea bară.
– Trenele lungi ale costumelor îi fac să pară niște comete, nu-i așa? Mi-ar plăcea să am, într-o zi, o rochie cu atât de multe pietre prețioase!
Domnișoara Prescott, fiica magistratului de rang înalt de vizavi, a oftat adânc. Părul ei de culoarea caramelului și ochii îndrăzneți, căprui, îmi aminteau de verișoara mea, Liza. Tânăra și-a așezat pe masă paharul de șampanie și s-a aplecat spre mine, șoptindu-mi conspirativ:
– Ai auzit vreodată de legenda lui Mefistofel, domnișoară Wadsworth?
Mi-am smuls privirea de la scena hipnotizantă de deasupra și am clătinat din cap.
– Nu cred. Pe ea se bazează spectacolul din seara asta?
– Cred că e timpul pentru o poveste!
Căpitanul Norwood, mândrul căpitan al Etruriei, și-a dres glasul, atrăgând astfel atenția tuturor celor de la masă, inclusiv familiei Prescott, unchiului Jonathan, însoțitoarei mele, doamna Harvey, și încântătorului domn Thomas Cresswell, tânărul care îmi câștigase inima ca un jucător priceput de cărți ce câștigă mână după mână.
Eu și Thomas, însoțiți de unchiul meu, petrecuserăm două zile groaznice călătorind de la București spre Liverpool, de unde Etrutria își începuse voiajul spre New York. Găsiserăm diverse metode ingenioase de a fura câte un sărut și fiecare întâlnire secretă îmi revenea acum în amintire nechemată – mâinile mele în părul lui castaniu, buzele lui aprinzându-mi pielea…
Domnișoara Prescott m-a înghiontit ușor pe sub masă, făcându-mă să fiu atentă la conversație.
– … dacă, bineînțeles, am da crezare legendelor. Numit după un personaj din folclorul german, Mefistofel este un demon aflat în serviciul diavolului, a zis căpitanul Norwood. Cunoscut pentru faptul că fură sufletele celor corupți, Mefistofel cunoaște o mulțime de trucuri și se întâmplă să fie un saltimbanc pe cinste. Priviți aceste cărți de tarot pe care le-a făcut pentru mese! Fiecare carte îl înfățișează pe unul dintre actori.
Căpitanul a ridicat un minunat set de cărți pictate manual.
– Vă garantez că vă așteaptă o săptămână plină de magie și mister, a continuat el. În fiecare noapte, vom aduce în fața dumneavoastră un număr de carnaval nemaivăzut. Nava aceasta va intra în legendă, ascultați ce vă spun! În curând, fiecare vas de croazieră va găzdui spectacole asemănătoare. Va fi începutul unei noi ere pentru industria turismului.
Am ridicat sprâncenele, auzindu-i tonul aproape reverențios.
– Sugerați că ați angajat un demon ca să ne distreze, iar spectacolul lui va deveni la modă, căpitane?
Thomas s-a înecat cu apa, iar domnișoara Prescott mi-a surâs jucăuș.
– Există vreo biserică sau capelă pe navă? a întrebat ea, privind inocent, cu ochii rotunzi. Ce ne facem dacă ne fură sufletele, domnule?
Căpitanul a ridicat un umăr, bucurându-se de mister.
– Va trebui să așteptați. Nu mai durează mult.
Căpitanul își îndrepta atenția spre cei mai vârstnici când domnișoara Prescott a sărit de pe scaun, speriindu-mă și atrăgând privirea dezaprobatoare a tatălui ei.
– Încă un indiciu, vă rog?
Poate că drăcușorul din mine își făcea de cap, dar nu m-am putut abține să nu adaug:
– Nu aș vrea ca isteria să pună stăpânire pe mine în așa măsură, încât să sar de pe navă. Nu suntem prea departe de port, nu? Poate că aș reuși să înot…
Domnișoara Prescott a clipit ușor, în semn de aprobare.
– Într-adevăr, căpitane. De fapt, parcă simt că leșin chiar acum! Crezi că de vină este Mefistofel? a întrebat ea, ridicându-și vocea. Trucul ăsta merge de la distanță? Mă întreb câți oameni poate afecta în același timp?
M-am uitat la ea, aplecându-mă, ca și cum aș fi consultat-o.
– Mi se pare că ești un pic palidă, domnișoară Prescott. Îți simți sufletul atașat de trup?
Thomas a pufnit, dar nu a îndrăznit să întrerupă spectacolul care tocmai începuse. Îmbrăcată în rochia mea de seară, din mătase, de un albastru profund, cu mănușile ce se întindeau dincolo de coate și bijuteriile lucitoare ce-mi împodobeau clavicula, mă simțeam aproape la fel de captivantă ca și acrobații ce zburau pe deasupra noastră.
Domnișoara Prescott și-a înfășurat mâinile înmănușate în jurul gâtului și a holbat ochii.
– Știi, chiar mă simt ciudat. Mai ușoară, chiar.
Fata s-a clătinat ușor pe picioare și și-a prins abdomenul cu mâinile.
– Să cerem săruri, căpitane?
– Nu cred că este necesar, a zis el, inspirând adânc și regretând, fără îndoială, că ne așezase la aceeași masă. Vă asigur că acest Mefistofel este inofensiv. E doar un om care se preface a fi un răufăcător legendar, atâta tot.
– Jur că-mi simt sufletul slăbit. Se vede? Parcă sunt mai… transparentă?
Ochii ei erau cât cepele pe când s-a așezat pe scaun și a privit de jur-împrejur.
– Mă întreb dacă este un fotograf de spirite la bord. Am auzit că pot capta asemenea chestiuni pe film. Hainele mele nu devin indecente, nu?
– Încă nu.
Mi-am mușcat buza, încercând să nu las amuzamentul să mi se citească în voce sau pe chip, mai ales că domnul Prescott părea în pragul unei crize de nervi din pricina spectacolului dat de fiica lui.
– S-ar putea să te putem cântări, ca să vedem dacă-i vreo diferență.
Unchiul și-a întrerupt conversația cu Thomas, clătinând ușor din cap, dar, înainte să poată comenta, un steward a venit în grabă și i-a întins o telegramă. Unchiul a citit mesajul, răsucindu-și mustața blondă, și a împăturit hârtia, aruncându-mi o privire impenetrabilă.
– Mă scuzați! a zis el, ridicându-se. Trebuie să mă ocup imediat de problema asta!
Ochii domnișoarei Prescott au sclipit.
– Unchiul tău are pesemne vreo treabă secretă legată de medicina legală. Am citit articole în legătură cu implicarea voastră în crimele Spintecătorului. Tu și domnul Cresswell ați oprit cu adevărat, în România, un vampir care voia să îi omoare pe rege și pe regină?
– Cum? am întrebat, clătinând din cap. S-a scris despre mine și despre Thomas în ziare?
– Întocmai.
Domnișoara Prescott a sorbit din paharul cu șampanie, urmărindu-l cu privirea pe unchiul meu, care tocmai ieșea din încăpere.
– Mai toți londonezii vorbesc despre tine și fermecătorul domn Cresswell
Cartea Houdini. Marea evadare. Seria Anchetele lui Audrey Rose. Vol.3 poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
3,9 rating based on 53.484 ratings (all editions)
ISBN-10: 6067939355
ISBN-13: 9786067939354
Goodreads: 55352398
Author(s):Publisher: Leda Edge
Published: 9//2020
Audrey Rose Wadsworth și Thomas Cresswell se îndreaptă spre America la bordul unui vapor care se transformă, chiar din prima seară a voiajului, într-o închisoare plutitoare, căci un criminal sângeros pare că le-a pus gând rău pasagerilor de la clasa întâi. Astfel, ceea ce promitea să fie o călătorie de vis se transformă pe negândite într-un veritabil coșmar. Cine să fie ucigașul? Un membru al echipajului, unul dintre pasageri sau poate unul dintre circarii angajați să îi distreze, seară de seară, pe cei aflați la bord? Nimeni nu e mai presus de bănuială. Nici măcar tânărul Harry Houdini, poreclit „Regele Cătușelor” sau „Maestrul Evadărilor”, singurul care pare capabil să dea lovitura și să se facă nevăzut pe dată. Temerari ca întotdeauna, Audrey Rose și Thomas iau asupra lor sarcina de a-l descoperi pe criminal înainte ca acesta să lovească din nou. Când însă totul indică faptul că următoarea victimă va fi o persoană pe care Audrey Rose o iubește, ancheta ajunge într-un punct mort. Vor reuși cei doi tineri detectivi de ocazie să îl descopere la timp pe criminal? Și, mai important de atât, va reuși dragostea să învingă și de data aceasta?
Fragmentul zilei – 7 noiembrie 2020: Houdini. Marea evadare. Seria Anchetele lui Audrey Rose Vol.3 – Kerri Maniscalco
Alte titluri Leda.