Un vultur plutea sus de tot pe cerul senin și geros.
Prăfuit și obosit de drum, călătorul își desprinse privirea de la pasăre, după care trecu peste un zid scund si grosolan și rămase apoi nemișcat pentru o clipă, cercetând cu ochi atenți scena dinaintea sa. Lanțul vălurat de creste muntoase încununate de zăpezi înconjura castelul, protejându-l, cocoțat pe propria-i culme înaltă, iar turnul cu dom al donjonului său oglindea cupola mai scundă a turnului închisorii din apropiere. Stânci asemenea unor gheare de fier se încleștau de temeliile zidurilor lui abrupte și sure. Călătorul nostru îl văzuse și altă dată -, cu o zi în urmă, îl întrezărise a treia oară, în amurg, de pe un promontoriu pe care-l escaladase la doi kilometri spre apus. Părea construit de puterile magice ale unui vrăjitor pe terenul acesta imposibil, totuna cu stâncile și țancurile cu care-și unea forțele.
Ajunsese la ținta sa… în cele din urmă. După douăsprezece luni obositoare de călătorie. Și fusese cu adevărat o călătorie lungă, cu drumuri desfundate și rafale biciuind nemilos.
Ghemuit, pentru orice eventualitate, și rămânând nemișcat după ce-și verificase instinctiv armele, călătorul continuă să privească atent. Orice semn de mișcare. Cât de mic.
Pe metereze nu era nici țipenie. Fuioare de zăpadă se invârtejeau în vântul tăios. Dar nici urmă de oameni. Locul părea pustiu. Așa cum se așteptase din ceea ce citise despre el. Totuși, viața îl învățase că cel mai bine era să fie absolut sigur. Stătu neclintit.
Nu se auzea niciun sunet, doar vântul. Apoi… ceva. Un zornăit? În stânga lui, în față, câteva pietricele se rostogoliră pe o pantă stearpă, puțin înclinată. Bărbatul se încordă și se ridică puțin, cu capul retras totuși între umeri. Apoi săgeata îl izbi în umărul drept, pătrunzând prin pieptarul armurii de corp.
Se clătină și se strâmbă de durere, ducând mâna la săgeată, dar în același timp ridică ochii și scrută cu atenție stânca înaltă de șase-șapte metri, care se afla în fața castelului și-i slujea drept zid exterior natural. În vârful ei apăruse un bărbat în tunică roșu-închis, cu garnituri cenușii și pieptar de zale. Purta însemne de căpitan. Țeasta neacoperită îi era rasă și o cicatrice îi brăzda chipul de-a curmezișul. Căpitanul deschise gura într-o expresie ce era parțial rânjet, parțial surâs triumfător, dezgolindu-și dinții strâmi și ciobiți, cafenii precum pietrele de morminte dintr-un cimitir lăsat în paragină.
Călătorul trase de coada săgeții. Deși vârful cu ghimpi se agățase în armură, abia dacă străpunsese metalul și doar îi zgâriase pielea. Îl rupse din săgeată și aruncă bucățile cât colo. Pe când făcea asta, văzu mai bine de o sută de bărbați, în uniforme identice, înarmați cu halebarde și săbii, înșiruindu-se în vârful stâncii de o parte și de alta a căpitanului ras în cap. Fețele lor erau ascunse de coifuri cu apărătoare de nas, însă blazoanele ce înfățișau un vultur negru îi spuseră călătorului cine erau și știa la ce se putea aștepta din partea lor dacă le cădea în mâini.
Să fi fost oare un semn de bătrânețe faptul că intrase într-o cursă atât de simplă? Își luase însă toate măsurile de precauție.
Și totuși, se părea că nu avusese succes.
Se retrase un pas, pregătindu-se pentru soldații ce veneau spre el și se răspândeau în evantai pentru a-l înconjura, păstrând lungimea halebardelor între ei și ținta lor. Călătorul simțea că, în ciuda superiorității lor numerice, le era teamă de el. Reputația îi era bine cunoscută, iar ei aveau de ce să fie temători.
Cercetă cu privirea capetele halebardelor. Erau din cele duble: cu tăiș de secure și vârf de suliță.
Își îndoi brațele și din dreptul încheieturilor îi țâșniră cele două pumnale secrete, cenușii și ucigașe. Încordându-se, devie prima lovitură și o simți șovăitoare – oare încercau să-l captureze viu? Apoi soldații începură să-l lovească din toate părțile, căutând să-l doboare în genunchi.
Se răsuci fulgerător și din două mișcări reteză cozile celor mai apropiate halebarde. Când capătul uneia zbură prin aer, el retrase un pumnal și prinse capătul rupt înainte de a cădea pe pământ. Strângând ciotul cozii în pumn, înfipse lama securii în pieptul bărbatului dezarmat.
Ceilalți se apropiară, iar călătorul se ghemui la timp când un curent de aer anunță mișcarea unei halebarde ce seceră peste el, trecându-i la doi centimetri de spinare. Se întoarse cu sălbăticie într-acolo și înfipse adânc pumnalul din mâna stângă în picioarele atacatorului aflat în fața sa. Cu un urlet, soldatul se prăbuși.
Călătorul prinse halebarda căzută, care cu numai o clipă mai devreme fusese gata să-i pună capăt vieții și o roti prin văzduh, tăind mâinile unui agresor. Acestea se arcuiră prin aer, cu degetele îndoite parcă cerșind îndurare, urmate de un penaj de sânge ca un curcubeu roșu.
Asta îi opri pentru o clipă pe soldați, însă ei văzuseră lucruri și mai rele, iar călătorul se bucură numai de o clipă de respiro înainte să-și reia înaintarea. Roti iarăși halebarda și-i lăsă tăișul înfipt adânc în beregata unuia care se apropiase decis. O abandonă apoi și, din aceeași mișcare, își retrase celălalt pumnal, eliberându-și astfel mâinile, care înhățară un sergent ce mânuia o spadă cu lama lată și îi smulseră arma, azvârlindu-l într-un grup de oameni de-ai săi. Călătorul îi cântări fulgerător greutatea în palmă și-și simți bicepșii încordându-se când o prinse cu ambele mâini și o ridică la timp ca să-i spintece coiful altui halebardier, care se furișase din spatele lui prin stânga sperând să-l ia prin surprindere.
Cartea Assassin’s Creed. Revelații poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,1 rating based on 6.117 ratings (all editions)
ISBN-10: 6069000374
ISBN-13: 9786069000373
Goodreads: 48904064
Author(s):Publisher: Editura Paladin
Published: 11/20/2019
Mai bătrân, mai înțelept și mai letal ca niciodată, Ezio Auditore pornește într-o ultimă călătorie în căutarea bibliotecii pierdute a lui Altaïr, care ascunde nu doar cunoștințe uitate, ci și un secret tulburător, care, ajuns în mâinile Templierilor, ar putea schimba destinul omenirii. Pornit pe urmele celor cinci chei ale bibliotecii, asasinul florentin pleacă la Constantinopol, unde va avea de înfruntat și intrigile politice de la curtea Imperiului Otoman condus de Baiazid.
Fragmentul zilei – 9 februarie 2020: Assassin’s Creed. Revelații – Oliver Bowden