La puțin timp după ce a părăsit Academia din Palacio Recasens, Alicia a trebuit să se oprească pe o străduță ca să vomite. S‑a lipit de piatra rece a zidului și a închis ochii, simțind fierea în gât. A tras adânc aer în piept și a încercat să‑și recapete stăpânirea de sine, însă un nou val de greață aproape că a obligat‑o să îngenuncheze. Nu a căzut în genunchi numai pentru că cineva a sprijinit‑o la timp. Când Alicia a ridicat privirea, a dat peste Rovira, ucenicul spion, care o privea îngrijorat și plin de solicitudine.
– Vă simțiți bine, domnișoară Gris?
Ea a încercat să‑și recapete răsuflarea.
– Aș putea ști ce cauți tu aici, Rovira?
– Păi… am văzut de departe că vă clătinați și… Iertați‑mă.
– Mă simt bine. Pleacă.
– Dar aveți ochii plini de lacrimi, domnișoară.
Alicia a ridicat vocea și l‑a împins cu ambele mâini cât de tare a putut.
– Dispari de aici, tâmpitule! i‑a strigat.
Rovira s‑a făcut mic și s‑a îndepărtat cât de repede a putut, cu o privire rănită. Alicia s‑a sprijinit iarăși de zid. Și‑a șters lacrimile cu palmele și a luat‑o din loc, strângându‑și buzele de furie.
În drum spre casă a întâlnit un vânzător ambulant și și‑a cumpărat câteva bomboane cu eucalipt, ca să‑și alunge gustul acru din gură. A urcat scările încet și când a ajuns în dreptul ușii ei, a auzit voci în interiorul apartamentului. S‑a gândit că poate venise Fernandito, așteptând noi ordine, și că se împăcase cu Vargas. A deschis ușa și l‑a văzut pe Vargas stând în picioare în dreptul ferestrei. Așezat pe canapea, cu o ceașcă de ceai în mână și zâmbind cât se poate de liniștit, stătea Leandro Montalvo. Alicia s‑a făcut lividă și a încremenit în prag.
– Și eu, care mă gândeam că o să te bucuri să mă vezi, Alicia… a zis Leandro, ridicându‑se.
Alicia a făcut câțiva pași, și‑a dat jos paltonul și a schimbat scurt o privire cu Vargas.
– Nu… n‑am știut că veniți, a bâiguit ea. Dacă aș fi știut…
– A fost o hotărâre de moment, a zis Leandro. Am ajuns azi‑noapte târziu, dar adevărul e că nu aș fi putut alege un moment mai bun.
– Vă pot oferi ceva? a întrebat Alicia.
Leandro i‑a arătat ceașca de ceai.
– Domnul căpitan Vargas a fost extrem de amabil și mi‑a făcut un ceai extraordinar.
– Am discutat cu domnul Montalvo despre aspectele mai neobișnuite ale cazului, a zis Vargas.
– Ce bine…
– Haide, dă‑mi un sărut, Alicia, că au trecut zile întregi de când nu te‑am văzut.
Ea s‑a apropiat de el și i‑a atins obrazul cu buzele. Sclipirea din ochii lui Leandro a făcut‑o să înțeleagă că simțise mirosul acru din respirația ei.
– E totul în regulă? a întrebat Leandro.
– Da. Cred că am stomacul un pic deranjat. Atâta tot.
– Trebuie să ai mai multă grijă de tine. Dacă nu stau cu ochii pe tine, o iei razna.
Alicia a dat aprobator din cap și a zâmbit supusă.
– Hai, stai jos. Povestește‑mi. Domnul căpitan mi‑a spus că ai avut o dimineață încărcată. Te‑ai văzut cu un ziarist sau așa ceva.
– M‑a lăsat cu ochii în soare. Probabil că nu avea nimic important să‑mi spună.
– În țara asta nimeni nu se formalizează.
– Așa spune și Vargas, a zis Alicia.
– Noroc că mai există totuși oameni care muncesc – și încă bine. Ca voi doi, care practic sunteți pe cale să rezolvați cazul.
– A, da?
Alicia s‑a uitat la Vargas și acesta a lăsat privirea în jos.
– Păi, toate chestiile cu Metrobarna, Sanchís și șoferul lui… Aș zice că aveți cazul la degetul mic. Pista e cât se poate de solidă.
– Mie mi se pare doar circumstanțială. Nu mai mult de‑atât.
Leandro a râs înțelegător.
– Ce v‑am spus eu, domnule Vargas? Vedeți, Alicia nu e niciodată mulțumită de sine. E o perfecționistă.
– Sadea, a fost de acord Vargas.
Alicia tocmai se pregătea să‑l întrebe ce făcea la Barcelona, când ușa s‑a deschis brusc și Fernandito a năvălit în sufragerie, răsuflând din greu după ce urcase scările în fugă.
– Domnișoară Alicia, am vești proaspete! Nu o să vă vină să credeți ce am aflat!
– Sper să nu fie ceva mai grav decât că ai dus în altă parte lucrurile pe care ți le‑am comandat, a intervenit Alicia, țintuindu‑l cu privirea pe Fernandito.
– Ia te uită! a zis Leandro. Cine e băiatul acesta atât de serviabil? Nu ai de gând să mi‑l prezinți?
– E Fernandito. Băiatul de la magazin.
Tânărul a înghițit în sec și a dat aprobator din cap.
– Deci? Nu mi‑ai adus ce‑am comandat? a întrebat Alicia pe un ton rece.
Fernandito s‑a uitat la ea și n‑a fost în stare să scoată nici o vorbă.
– Ți‑am cerut să‑mi aduci ouă, lapte, pâine și două sticle de vin alb Peralada. Și ulei de măsline. Ce‑a fost atât de greu de înțeles?
Fernandito a înțeles mesajul din privirea Aliciei și a dat iarăși din cap, nedumerit.
Cartea Labirintul spiritelor poate fi cumpărată de la:
Ai citit această carte? Spune-ți părerea în secțiunea de comentarii de la finalul acestui fragment.
4,5 rating based on 57.313 ratings (all editions)
ISBN-10: 9734671472
ISBN-13: 9789734671472
Goodreads: 40407687
Author(s):Publisher: Polirom
Published: 6//2018
În Barcelona de la sfîrşitul anilor 1950 un mister cu iz de conspiraţie, declanşat de dispariţia ministrului Mauricio Valls, o aduce în scenă pe strania, frumoasa şi impenetrabila Alicia Gris. Alicia, agent secret aparent imbatabil, e, în acelaşi timp, o fiinţă rănită fizic şi sufleteşte de războiul civil din urmă cu douăzeci de ani. Pornită în căutarea ministrului dispărut, alături de căpitanul de poliţie Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac încă victime – iar tînăra Alicia riscă să devină una dintre ele. Totuşi, într-o lume în care e aproape imposibil să distingi prietenii de duşmani, iar moartea pîndeşte la fiecare pas, ea îşi urmăreşte cu obstinaţie misiunea. Într-o cascadă de dezvăluiri şi aventuri ce ţin cititorul cu sufletul la gură, prozatorul spaniol îl readuce în scenă pe Daniel Sempere, al cărui destin se intersectează cu cel al Aliciei. Daniel, obsedat de moartea prematură a mamei sale, Isabella, ar face orice ca să dezlege misterul acelei morţi. Iar Alicia e exact persoana care poate să-l ajute. Numai că adevărul are un preţ teribil pentru cei doi eroi. Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate, reface şi completează traseul unor personaje din volumele anterioare, leagă toate firele poveştilor şi rotunjeşte o istorisire amplă, plină de taine, dezvăluiri şi răsturnări de situaţie.
Fragmentul zilei – 9 iunie 2020: Labirintul spiritelor – Carlos Ruiz Zafon